Nightmare Foxy reușise să intre. Dulapul nu mai adăpostea haine, ci o carcasă de metal ruginit și un cârlig ascuțit. Jucându-se de-a v-ați ascunselea cu moartea, băiatul a închis ușile dulapului de nenumărate ori, până când vulpea de coșmar s-a transformat, temporar, într-o jucărie de pluș inofensivă.

Când ceasul a bătut ora 6:00 dimineața, sunetul vesel al păsărelelor a alungat monștrii. Băiatul s-a prăbușit pe podea, epuizat. Dar, în timp ce lumina soarelui inunda camera, a observat ceva pe noptieră: o floare ofilită și un flacon de pastile care nu fuseseră acolo înainte.

Fiecare drum spre ușa din stânga sau cea din dreapta părea un maraton prin întuneric. Nightmare Chica pândea la colț, însoțită de brioșa ei canibală. Băiatul a învățat să asculte: un foșnet însemna că sunt aproape; tăcerea era și mai periculoasă.

Nu era singur nici măcar în pat. Micii „Freddles”, versiuni miniaturale și grotesce ale lui Freddy, au început să apară pe cearșafuri, scoțând sunete ascuțite. Trebuia să întoarcă lanterna spre ei constant; sub lumina puternică, creaturile se dizolvau în umbră, doar pentru a se reforma imediat ce privea în altă parte.