— Salut, băi. Voiam doar să-ți spun că am cei 50 de lei pentru Mihai. Și că diseară dau eu berea.
Sufletul lui Andrei plutea acum deasupra patului. S-a privit – părea mai împăcat decât fusese în ultimii zece ani. S-a gândit la melodia „Aș vrea să mor pentru o zi” a lui Liviu Guță sau la varianta lui Vali Vijelie , celebre în cartier, unde versurile despre testarea prietenilor sunau mereu a clișeu. Acum, el era cel care punea totul la încercare. As vrea sa mor pentru o zi
, cel mai bun prieten, tăcea. Nu a scos un cuvânt toată seara, dar când s-a întors acasă, Andrei l-a văzut prăbușindu-se pe hol, plângând în hohote. — Salut, băi
a ridicat un pahar: „Păcat de Andrei, era băiat bun. Dar îmi datora 50 de lei, cred că pot să-mi iau adio de la ei.” Sufletul lui Andrei plutea acum deasupra patului